YO3CCC » In amintirea lui George Pintilie YO3AVE

Seria acestor interviuri am vrut sa o incep cu unul dintre cei doi buni prieteni ai mei: Ilie Mihaescu YO3CO si George Pintilie YO3AVE. In privinta lui George Pintilie soarta mi-a fost potrivnica. Totusi, pentru ca imi doream nespus de mult acest lucru, am tinut cu tot dinadinsul sa port o discutie cu sotia dansului pentru a afla lucruri mai putin cunoscute despre cel care a fost George Pintilie. Dansul a insemnat enorm de mult pentru generatia mea dar si a celor care sunt mai in varsta dar si mai tineri decat mine prin articolele publicate in revistele Sport si Tehnica si Tehnium, in toate almanahurile Tehnium cat si in cartile pe care le-a scris. Rar gaseai o revista Tehnium in care sa nu fie si un articol semnat George Pintilie. Nini: Cand si unde s-a nascut dl. George? D-na Pintilie: S-a nascut pe 23 aprilie 1931 la Bazargic in Bulgaria de astazi, iar la varsta de 9 ani a fost stramutat impreuna cu familia in Romania si s-au stabilit la Constanta. Aici, a urmat scoala primara si apoi liceul Mircea cel Batran. Apoi a intrat la Institutul Politehnic din Bucuresti in 1950. In 1951, dupa anul intai de facultate au fost alesi cei mai buni studenti si au fost trimisi la Institutul Politahnic din Kiev, specialitatea Radio-Electronica. Printre ei s-a numarat si George; a terminat in 1955. Nini: Unde si cand l-ati cunoscut pe viitorul d-voastra sot? D-na Pintilie: Pe George l-am cunoscut in 1954 in Kiev, unde era impreuna cu un grup de studenti straini. Ne-am cunoscut in toamna iar dupa o jumatate de an ne-am casatorit, in luna mai. In Romania am venit in octombrie 1955. Aici am urmat Facultatea de limba rusa din cadrul Institutului de limbi slave Maxim Gorki de pe strada Pitar Mosi din Bucuresti. Nini: Aveti copii? D-na Pintilie: Un singur copil, Irina, nascuta in 1961, de la care am doua nepoate. Nini: Unde ati lucrat? D-na Pintilie: Dupa terminarea facultatii, in 1963 m-am angajat la Institutul de Proiectari si Cercetari pentru Automatizari (IPA) de unde am iesit la pensie in 1990. Nini: Dl. George unde a lucrat dupa terminarea facultatii si revenirea in tara? D-na Pintilie: Dupa ce a revenit in tara, pentru o perioada, George a lucrat la radio iar apoi a fost co-optat in colectivul care avea ca sarcina proiectarea televiziunii din Bucuresti si apoi a devenit Sef de tura la televiziunea de pe strada Molier. De aici s-a transferat la Ministerul Constructiilor de Masini, unde era Secretar sef CAER. In 1968, dupa invazia din Cehoslovacia a fost dat afara de aici din cauza ca avea rude in strainatate dar si din cauza cetateniei sotiei. S-a angajat la Combinatul Poligrafic Casa Scanteii (CPCS) de unde a iesit la pensie. Nini: Sa inteleg ca aici la CPCS a fost foarte apreciat, dovada fiind numeroasele diplome de merit pe care mi le-ati prezentat. D-na Pintilie: Tot de acolo o sa va arat si brevetele cu inovatiile pe care le-a facut la locul sau de munca. Nini: Cum s-a complacut dl. George ca pensionar, dansul fiind un om foarte activ? D-na Pintilie: Dupa iesirea la pensie un a stat nici un pic acasa; a lucrat in mai multe locuri dar cel mai mult la firma Conex de pe strada Maica Domnului. Nini: Stiu ca a fost implicat in revolutia din decembrie 1989. D-na Pintilie: A participat la revolutie alaturi de unii colegi de serviciu de la CPCS; 7 zile nu a dat pe acasa. S-a ales cu un Certificat de participant la revolutie dar nu s-a dus niciodata ca sa beneficieze de vreun drept. Nini: Stiu ca in tinerete era un impatimit al concursurilor pe unde ultra scurte si a participat de foarte multe ori din portabil de pe munte. D-na Pintilie: A participat de multe ori in aceste concursuri si de cateva ori si-a luat si fata cu el. De fiecare data cand se intorcea imi povestea totul cu lux de amanunte. Se bucura exact ca un copil pentru fiecare loc castigat si implicit pentru fiecare diploma obtinuta. Totii peretii din camera unde isi avea aparatura de comunicatii radio erau tapetati cu diplome, fanioane si medalii. Nini: Cand a decedat? D-na Pintilie: In urma unei boli necrutatoare, dupa un an de suferinta, a decedat pe 2 august 2009. Si pe acesta cale tin sa-i multumesc inca o data d-nei Pintilie pentru actele, diplomele si fotografiile pe care mi le-a pus la dispozitie dar si pentru amabilitatea deosebita cu care am fost primit la acest interviu. Interviul a avut loc pe 28 octombrie 2009.

103 Images | Made with JAlbum & Chameleon | Help